1	Si mi-a arãtat un râu cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului.
	Ezec 47.1;Zah 14.8;

2	În mijlocul pietii cetãtii, si pe cele douã maluri ale râului, era pomul vietii, rodind douãsprezece feluri de rod, si dând rod în fiecare lunã; si frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor.
	Ezec 47.12;Apoc 21.21;Gen 2.9;Apoc 2.7;Apoc 21.24;

3	Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
	Zah 14.11;Ezec 48.35;

4	Ei vor vedea fata Lui, si Numele Lui va fi pe fruntile lor.
	Mat 5.8;1Cor 13.12;1Ioan 3.2;Apoc 3.12;Apoc 14.1;

5	Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuintã nici de lampã, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina. Si vor împãrãti în vecii vecilor.
	Apoc 21.23-25;Ps 36.9;Ps 84.11;Dan 7.27;Rom 5.17;2Tim 2.12;Apoc 3.21;

6	Si îngerul mi-a zis: “Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevãrate. Si Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Sãu sã arate robilor Sãi lucrurile, care au sã se întâmple în curând. -
	Apoc 19.9;Apoc 21.5;Apoc 1.1;

7	Si iatã, Eu vin curând! – Ferice de cel ce pãzeste cuvintele prorociei din cartea aceasta!”
	Apoc 3.11;Apoc 22.10-20;Apoc 1.3;

8	Eu, Ioan, am auzit si am vãzut lucrurile acestea. Si dupã ce le-am auzit si le-am vãzut, m-am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arãta, ca sã mã închin lui.
	Apoc 19.10;Apoc 19.10;

9	Dar el mi-a zis: “Fereste-te sã faci una ca aceasta! Eu sunt un împreunã slujitor cu tine, si cu fratii tãi, proorocii, si cu cei ce pãzesc cuvintele din cartea aceasta. Închinã-te lui Dumnezeu.”
	Dan 8.26;

10	Apoi mi-a zis: “Sã nu pecetluiesti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Cãci vremea este aproape.
	Dan 12.4-9;Apoc 10.4;Apoc 1.3;

11	Cine este nedrept, sã fie nedrept si mai departe; cine este întinat, sã se întineze si mai departe; cine este fãrã prihanã sã trãiascã si mai departe fãrã prihanã. Si cine este sfânt, sã se sfinteascã si mai departe!
	Ezec 3.27;Dan 12.10;2Tim 3.13;

12	Iatã, Eu vin curând; si rãsplata Mea este cu Mine, ca sã dau fiecãruia dupã fapta lui.
	Apoc 22.7;Isa 4.10;Isa 62.11;Rom 2.6;Rom 14.12;Apoc 20.12;

13	Eu sunt Alfa si Omega, Cel dintâi si Cel de pe urmã, Începutul si Sfârsitul.
	Isa 41.4;Isa 44.6;Isa 48.12;Apoc 1.8-11;Apoc 21.6;

14	Ferice de cei ce îsi spalã hainele, ca sã aibã drept la pomul vietii, si sã intre pe porti în cetate!
	Dan 12.12;1Ioan 3.24;Apoc 2.7;Apoc 22.2;Apoc 21.27;

15	Afarã sunt câinii, vrãjitorii, curvarii, ucigasii, închinãtorii la idoli, si oricine iubeste minciuna si trãieste în minciunã!
	1Cor 6.9-10;Gal 5.19-21;Col 3.6;Apoc 9.20-21;Apoc 21.8;Filip 3.2;

16	Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu sã vã adevereascã aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rãdãcina si Sãmânta lui David, Luceafãrul strãlucitor de dimineatã.
	Apoc 1.1.Apoc;Num 24.17;Zah 6.12;2Pet 1.19;Apoc 2.28;

17	Si Duhul si Mireasa zic: “Vino!” Si cine aude, sã zicã: “Vino!” Si celui ce îi este sete, sã vinã; cine vrea, sã ia apa vietii fãrã platã!
	Apoc 21.2-9;Isa 55.1;Ioan 7.37;Can 21.6;

18	Mãrturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta cã, dacã va adãuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adãuga urgiile scrise în cartea aceasta.
	Deut 4.2;Deut 12.32;Prov 30.6;Exod 32.33;Ps 69.28;Apoc 3.5;Apoc 13.8;Apoc 21.2;

19	Si dacã scoate cineva ceva din cuvintele cãrtii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vietii si din cetatea sfântã, scrise în cartea aceasta.”

20	Cel ce adevereste aceste lucruri, zice: “Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
	Apoc 22.12;Ioan 21.25;2Tim 4.8;

1	Apoi am vãzut un cer nou si un pãmânt nou; pentru cã cerul dintâi si pãmântul dintâi pieriserã, si marea nu mai era.
	Isa 65.17;Isa 66.22;2Pet 3.13;Apoc 20.11;

2	Si eu am vãzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântã, noul Ierusalim, gãtitã ca o mireasã împodobitã pentru bãrbatul ei.
	Isa 52.1;Gal 4.26;Evr 11.10;Evr 12.22;Evr 13.14;Apoc 3.12;Apoc 21.10;Isa 54.5;Isa 61.10;2Cor 11.2;

3	Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie, si zicea: “Iatã cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu însusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
	Lev 26.11.12;Ezec 43.7;2Cor 6.16;Apoc 7.15;

4	El va sterge orice lacrimã din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici tipãt, nici durere, pentru cã lucrurile dintâi au trecut.”
	Isa 25.8;Apoc 7.17;1Cor 15.26-54;Apoc 20.14;Isa 35.10;Isa 61.3;Isa 65.19;

5	Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: “Iatã, Eu fac toate lucrurile noi.” Si a adãugat: “Scrie, fiindcã aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevãrate.”
	Apoc 4.2-9;Apoc 5.1;Apoc 20.11;Isa 43.19;2Cor 5.17;Apoc 19.9;

6	Apoi mi-a zis: “S-a isprãvit! Eu sunt Alfa si Omega, Începutul si Sfârsitul. Celui ce îi este sete, îi voi da sã bea fãrã platã din izvorul apei vietii.
	Apoc 16.17;Apoc 1.8;Apoc 22.13;Isa 12.3;Isa 55.1;Ioan 4.10-14;Ioan 7.37;Apoc 22.17;

7	Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu.
	Zah 8.8;Evr 8.10;

8	Dar cât despre fricosi, necredinciosi, scârbosi, ucigasi, curvari, vrãjitori, închinãtorii la idoli, si toti mincinosii, partea lor este în iazul, care arde cu foc si cu pucioasã, adicã moartea a doua.”
	1Cor 6.9-10;Gal 5.19-21;Efes 5.5;1Tim 1.9;Evr 12.14;Apoc 22.15;Apoc 20.14.15;

9	Apoi unul din cei sapte îngeri, care tineau cele sapte potire, pline cu cele din urmã sapte urgii, a venit si a vorbit cu mine, si mi-a zis: “Vino sã-ti arãt mireasa, nevasta Mielului!”
	Apoc 15.1-7;Apoc 19.7;Apoc 21.2;

10	Si m-a dus, în Duhul, pe un munte mare si înalt. Si mi-a arãtat cetatea sfântã, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu,
	Apoc 1.10;Apoc 17.3;Ezec 48;Apoc 21.2;

11	având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatrã prea scumpã, ca o piatrã de iaspis, strãvezie ca cristalul.
	Apoc 21.23;Apoc 22.5;

12	Era înconjuratã cu un zid mare si înalt. Avea douãsprezece porti, si la porti, doisprezece îngeri. Si pe ele erau scrise niste nume: numele celor douãsprezece semintii ale fiilor lui Israel.
	Ezec 48.31-34;

13	Spre rãsãrit erau trei porti; spre miazãnoapte, trei porti; spre miazãzi, trei porti; si spre apus trei porti.
	Ezec 48.31-34;

14	Zidul cetãtii avea douãsprezece temelii, si pe ele erau cele douãsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
	Mat 16.18;Gal 2.9;Efes 2.20;

15	Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca mãsurãtoare o trestie de aur, ca sã mãsoare cetatea, portile si zidul ei.
	Ezec 40.3;Zah 2.1;Apoc 11.1;

16	Cetatea era în patru colturi, si lungimea ei era cât lãrgimea. A mãsurat cetatea cu trestia, si a gãsit aproape douãsprezece mii de prãjini. Lungimea, lãrgimea si înãltimea erau deopotrivã.

17	I-a mãsurat si zidul, si-a gãsit o sutã patruzeci si patru de coti, dupã mãsura oamenilor, cãci cu mãsura aceasta mãsura îngerul.

18	Zidul era zidit de iaspis, si cetatea era de aur curat, ca sticla curatã.

19	Temeliile zidului cetãtii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smarald;
	Isa 54.11;

20	a cincea de sardonix: a sasea, de sardiu; a saptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douãsprezecea, de ametist.

21	Cele douãsprezece porti erau douãsprezece mãrgãritare. Fiecare poartã era dintr-un singur mãrgãritar. Ulita cetãtii era de aur curat, ca sticla strãvezie.
	Apoc 22.2;

22	În cetate n-am vãzut nici un Templu; pentru cã Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei.
	Ioan 4.23;

23	Cetatea n-are trebuintã nici de soare, nici de lunã, ca s-o lumineze; cãci o lumineazã slava lui Dumnezeu, si fãclia ei este Mielul.
	Isa 24.23;Isa 60.19-20;Apoc 21.11;Apoc 22.5;

24	Neamurile vor umbla în lumina ei, si împãratii pãmântului îsi vor aduce slava si cinstea lor în ea.
	Isa 60.3-11.66.12;

25	Portile ei nu se vor închide ziua, fiindcã în ea nu va mai fi noapte.
	Isa 60.11;Isa 60.20;Zah 14.7;Apoc 22.5;

26	În ea vor aduce slava si cinstea Neamurilor.
	Apoc 21.24;

1	Apoi am vãzut pogorându-se din cer un înger, care tinea în mânã cheia Adâncului si un lant mare.
	Apoc 1.18;Apoc 9.1;

2	El a pus mâna pe balaur, pe sarpele cel vechi, care este Diavolul si Satana, si l-a legat pentru o mie de ani.
	2Pet 2.2-4;Iuda 6;Apoc 12.9;

3	L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sã nu mai însele Neamurile, pânã se vor împlini cei o mie de ani. Dupã aceea, trebuie sã fie dezlegat pentru putinã vreme.
	Dan 6.17;Apoc 16.14-16;Apoc 20.8;

4	Si am vãzut niste scaune de domnie; si celor ce au sezut pe ele, li s-a dat judecata. Si am vãzut sufletele celor ce li se tãiase capul din pricina mãrturiei lui Isus si din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, si ale celor ce nu se închinaserã fiarei si icoanei ei, si nu primiserã semnul ei pe frunte si pe mânã. Ei au înviat, si au împãrãtit cu Hristos o mie de ani.
	Dan 7.9-27;Mat 19.28;Luc 22.30;1Cor 6.2-3;Apoc 6.9;Apoc 13.12;Apoc ;Apoc 13.15-16;Rom 8.17;2Tim 2.12;Apoc 5.10;

5	Ceilalti morti n-au înviat pânã nu s-au sfârsit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.

6	Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos, si vor împãrãti cu El o mie de ani.
	Apoc 2.11;Apoc 21.8;Isa 61.6;1Pet 2.9;Apoc 1.6;Apoc 5.10;Apoc 20.4;

7	Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat;
	Apoc 20.2;

8	si va iesi din temnita lui, ca sã însele Neamurile, care sunt în cele patru colturi ale pãmântului, pe Gog si pe Magog, ca sã-i adune pentru rãzboi. Numãrul lor va fi ca nisipul mãrii.
	Apoc 20.3-10;Ezec 38.2;Ezec 39.1;Apoc 16.14;

9	Si ei s-au suit pe fata pãmântului, si au înconjurat tabãra sfintilor si cetatea preaiubitã. Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.
	Isa 8.8;Ezec 38.9-16;

10	Si diavolul, care-i însela, a fost aruncat în iazul de foc si de pucioasã, unde este fiara si proorocul mincinos. Si vor fi munciti zi si noapte în vecii vecilor.
	Apoc 20.8;Apoc 19-20;Apoc 14.10.11;

11	Apoi am vãzut un scaun de domnie mare si alb, si pe Cel ce sedea pe el. Pãmântul si cerul au fugit dinaintea Lui, si nu s-a mai gãsit loc pentru ele.
	2Pet 3.7-11;Apoc 21.1;Dan 2.35;

12	Si am vãzut pe morti, mari si mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niste cãrti au fost deschise. Si a fost deschisã o altã carte, care este cartea vietii. Si mortii au fost judecati dupã faptele lor, dupã cele ce erau scrise în cãrtile acelea.
	Apoc 19-5;Dan 7.10;Ps 69.28;Dan 12.1;Filip 4.3;Apoc 3.5;Apoc 13.8;Apoc 21.27;Ier 17.10;Ier 32.19;Mat 16.27;Rom 2.6;Apoc 2.23;Apoc 22.12;Apoc 20.13;

13	Marea a dat înapoi pe mortii care erau în ea; Moartea si Locuinta mortilor au dat înapoi pe mortii care erau în ele. Fiecare a fost judecat dupã faptele lui.
	Apoc 6.9;Apoc 20.12;

14	Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
	1Cor 15.26-55;Apoc 20.6;Apoc 21.8;

1	Dupã aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloatã multã, care zicea: “Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea si puterea!
	Apoc 11.15;Apoc 4.11;Apoc 7.10-12;Apoc 12.10;

2	Pentru cã judecãtile Lui sunt adevãrate si drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pãmântul cu curvia ei, si a rãzbunat sângele robilor Sãi, din mâna ei.”
	Apoc 15.3;16.7.Deut 32.43;Apoc 6.10;Apoc 18.20;

3	Si au zis a doua oarã: “Aleluia!… Fumul ei se ridicã în sus în vecii vecilor!”
	Isa 34.10;Apoc 14.11;Apoc 8.9-18;

4	Si cei douãzeci si patru de bãtrâni si cele patru fãpturi vii s-au aruncat la pãmânt si s-au închinat lui Dumnezeu, care sedea pe scaunul de domnie. Si au zis: “Amin! Aleluia!”
	Apoc 4.4-10;Apoc 5.14;1Cron 16.36;Neem 5.13;Neem 8.6;Apoc 5.14;

5	Si din scaunul de domnie a iesit un glas, care zicea: “Lãudati pe Dumnezeul nostru, toti robii Lui, voi care vã temeti de El, mici si mari!”
	Ps 134.1;Ps 135.1;Apoc 11.18;Apoc 20.12;

6	Si am auzit, ca un glas de gloatã multã, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: “Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început sã împãrãteascã.
	Ezec 1.24;Ezec 43.2;Apoc 14.2;Apoc 11.15-17;Apoc 12.10;Apoc 21.22;

7	Sã ne bucurãm, sã ne înveselim, si sã-I dãm slavã! Cãci a venit nunta Mielului; sotia Lui s-a pregãtit,
	Mat 22.2;Mat 25.10;2Cor 11.2;Efes 5.32;Apoc 21.2-9;

8	si i s-a dat sã se îmbrace cu in subtire, strãlucitor, si curat.” – (Inul subtire sunt faptele neprihãnite ale sfintilor.)
	Ps 45.13-14;Ezec 16.10;Apoc 3.18;Ps 132.9;

9	Apoi mi-a zis: “Scrie: Ferice de cei chemati la ospãtul nuntii Mielului!” Apoi mi-a zis: “Acestea sunt adevãratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”
	Mat 22.2-3;Luc 14.15-16;Apoc 21.5;Apoc 22.6;

10	Si m-am aruncat la picioarele lui ca sã mã închin lui Dar el mi-a zis: “Fereste-te sã faci una ca aceasta! Eu sunt un împreunã slujitor cu tine si cu fratii tãi, care pãstreazã mãrturia lui Isus. Lui Dumnezeu închinã-te! (Cãci mãrturia lui Isus este duhul prorociei.”)
	Apoc 22.8;Fapt 10.26;Fapt 14.14-15;Apoc 22.9;1Ioan 5.10;Apoc 12.17;

11	Apoi am vãzut cerul deschis, si iatã cã s-a arãtat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamã “Cel credincios” si “Cel adevãrat”, si El judecã si Se luptã cu dreptate.
	Apoc 15.5;Apoc 6.2;Apoc 3.14;Isa 11.4;

12	Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împãrãtesti, si purta un nume scris, pe care nimeni nu-l stie, decât numai El singur.
	Apocalips 1.14;Apocalips 2.18;Apoc 6.2;Apoc 2.17;Apoc 19.16;

13	Era îmbrãcat cu o hainã muiatã în sânge. Numele Lui este: “Cuvântul lui Dumnezeu.”
	Isa 63.2-3;Ioan 1.1;1Ioan 5.7;

14	Ostile din cer Îl urmau cãlãri pe cai albi, îmbrãcate cu in subtire, alb si curat.
	Apoc 14.20;Mat 28.3;Apoc 4.4;Apoc 7.9;

15	Din gura Lui iesea o sabie ascutitã, ca sã loveascã Neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Si va cãlca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
	Isa 11.4;2Tes 2.8;Apoc 1.16;Apoc 19.21;Ps 2.9;Apoc 2.27;Apoc 12.5;Isa 63.3;Apoc 14.19-20;

16	Pe hainã si pe coapsã avea scris numele acesta: “Împãratul împãratilor si Domnul domnilor.”
	Apoc 19.12;Dan 2.47;1Tim 6.15;Apoc 17.14;

17	Apoi am vãzut un înger, care stãtea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, si a zis tuturor pãsãrilor, care zburau prin mijlocul cerului: “Veniti, adunati-vã la ospãtul cel mare al lui Dumnezeu,
	Apoc 19.21;Ezec 39.17;

18	ca sã mâncati carnea împãratilor, carnea cãpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor si a cãlãretilor, si carnea a tot felul de oameni, slobozi si robi, mici si mari!”
	Ezec 39.18-20;

19	Si am vãzut fiara si pe împãratii pãmântului si ostile lor, adunate ca sã facã rãzboi cu Cel ce sedea cãlare pe cal si cu oastea Lui.
	Apoc 16.16;Apoc 17.13-14;

20	Si fiara a fost prinsã. Si împreunã cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care fãcuse înaintea ei semnele, cu care amãgise pe cei ce primiserã semnul fiarei, si se închinaserã icoanei ei. Amândoi acestia au fost aruncati de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasã.
	Apoc 16.13.14;Apoc 13.12-15;Dan 7.11;Apoc 20.10;Apoc 14.10;Apoc 21.8;

1	Dupã aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloatã multã, care zicea: “Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea si puterea!
	Apoc 11.15;Apoc 4.11;Apoc 7.10-12;Apoc 12.10;

2	Pentru cã judecãtile Lui sunt adevãrate si drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pãmântul cu curvia ei, si a rãzbunat sângele robilor Sãi, din mâna ei.”
	Apoc 15.3;16.7.Deut 32.43;Apoc 6.10;Apoc 18.20;

3	Si au zis a doua oarã: “Aleluia!… Fumul ei se ridicã în sus în vecii vecilor!”
	Isa 34.10;Apoc 14.11;Apoc 8.9-18;

4	Si cei douãzeci si patru de bãtrâni si cele patru fãpturi vii s-au aruncat la pãmânt si s-au închinat lui Dumnezeu, care sedea pe scaunul de domnie. Si au zis: “Amin! Aleluia!”
	Apoc 4.4-10;Apoc 5.14;1Cron 16.36;Neem 5.13;Neem 8.6;Apoc 5.14;

5	Si din scaunul de domnie a iesit un glas, care zicea: “Lãudati pe Dumnezeul nostru, toti robii Lui, voi care vã temeti de El, mici si mari!”
	Ps 134.1;Ps 135.1;Apoc 11.18;Apoc 20.12;

6	Si am auzit, ca un glas de gloatã multã, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: “Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început sã împãrãteascã.
	Ezec 1.24;Ezec 43.2;Apoc 14.2;Apoc 11.15-17;Apoc 12.10;Apoc 21.22;

7	Sã ne bucurãm, sã ne înveselim, si sã-I dãm slavã! Cãci a venit nunta Mielului; sotia Lui s-a pregãtit,
	Mat 22.2;Mat 25.10;2Cor 11.2;Efes 5.32;Apoc 21.2-9;

8	si i s-a dat sã se îmbrace cu in subtire, strãlucitor, si curat.” – (Inul subtire sunt faptele neprihãnite ale sfintilor.)
	Ps 45.13-14;Ezec 16.10;Apoc 3.18;Ps 132.9;

9	Apoi mi-a zis: “Scrie: Ferice de cei chemati la ospãtul nuntii Mielului!” Apoi mi-a zis: “Acestea sunt adevãratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”
	Mat 22.2-3;Luc 14.15-16;Apoc 21.5;Apoc 22.6;

10	Si m-am aruncat la picioarele lui ca sã mã închin lui Dar el mi-a zis: “Fereste-te sã faci una ca aceasta! Eu sunt un împreunã slujitor cu tine si cu fratii tãi, care pãstreazã mãrturia lui Isus. Lui Dumnezeu închinã-te! (Cãci mãrturia lui Isus este duhul prorociei.”)
	Apoc 22.8;Fapt 10.26;Fapt 14.14-15;Apoc 22.9;1Ioan 5.10;Apoc 12.17;

11	Apoi am vãzut cerul deschis, si iatã cã s-a arãtat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamã “Cel credincios” si “Cel adevãrat”, si El judecã si Se luptã cu dreptate.
	Apoc 15.5;Apoc 6.2;Apoc 3.14;Isa 11.4;

12	Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împãrãtesti, si purta un nume scris, pe care nimeni nu-l stie, decât numai El singur.
	Apocalips 1.14;Apocalips 2.18;Apoc 6.2;Apoc 2.17;Apoc 19.16;

13	Era îmbrãcat cu o hainã muiatã în sânge. Numele Lui este: “Cuvântul lui Dumnezeu.”
	Isa 63.2-3;Ioan 1.1;1Ioan 5.7;

14	Ostile din cer Îl urmau cãlãri pe cai albi, îmbrãcate cu in subtire, alb si curat.
	Apoc 14.20;Mat 28.3;Apoc 4.4;Apoc 7.9;

15	Din gura Lui iesea o sabie ascutitã, ca sã loveascã Neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Si va cãlca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
	Isa 11.4;2Tes 2.8;Apoc 1.16;Apoc 19.21;Ps 2.9;Apoc 2.27;Apoc 12.5;Isa 63.3;Apoc 14.19-20;

16	Pe hainã si pe coapsã avea scris numele acesta: “Împãratul împãratilor si Domnul domnilor.”
	Apoc 19.12;Dan 2.47;1Tim 6.15;Apoc 17.14;

17	Apoi am vãzut un înger, care stãtea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, si a zis tuturor pãsãrilor, care zburau prin mijlocul cerului: “Veniti, adunati-vã la ospãtul cel mare al lui Dumnezeu,
	Apoc 19.21;Ezec 39.17;

18	ca sã mâncati carnea împãratilor, carnea cãpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor si a cãlãretilor, si carnea a tot felul de oameni, slobozi si robi, mici si mari!”
	Ezec 39.18-20;

19	Si am vãzut fiara si pe împãratii pãmântului si ostile lor, adunate ca sã facã rãzboi cu Cel ce sedea cãlare pe cal si cu oastea Lui.
	Apoc 16.16;Apoc 17.13-14;

20	Si fiara a fost prinsã. Si împreunã cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care fãcuse înaintea ei semnele, cu care amãgise pe cei ce primiserã semnul fiarei, si se închinaserã icoanei ei. Amândoi acestia au fost aruncati de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasã.
	Apoc 16.13.14;Apoc 13.12-15;Dan 7.11;Apoc 20.10;Apoc 14.10;Apoc 21.8;

1	Dupã aceea, am vãzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; si pãmântul s-a luminat de slava lui.
	Apoc 17.1;Ezec 43.2;

2	El a strigat cu glas tare, si a zis: “A cãzut, a cãzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locas al dracilor, o închisoare a oricãrui duh necurat, o închisoare a oricãrei pãsãri necurate si urâte;
	Isa 13.19;Isa 21.9;Ier 51.8;Apoc 14.8;Isa 13.21;Isa 21.8;Isa 34.14;Ier 50.39;Ier 51.37;Isa 14.23;Isa 34.11;Mar 5.2-3;

3	pentru cã toate neamurile au bãut din vinul mâniei curviei ei, si împãratii pãmântului au curvit cu ea, si negustorii pãmântului s-au îmbogãtit prin risipa desfãtãrii ei.”
	Apoc 14.8;Apoc 17.2;Apoc 18.11.15;Isa 47.15;

4	Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: “Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sã nu fiti pãrtasi la pãcatele ei, si sã nu fiti loviti cu urgiile ei!
	Isa 48.20;Isa 52.11;Ier 50.8;Ier 51.6-45;2Cor 6.17;

5	Pentru cã pãcatele ei s-au îngrãmãdit, si au ajuns pânã în cer; si Dumnezeu Si-a adus aminte de nelegiuirile ei.
	Gen 18.20-21;Ier 51.9;Iona 1.2;Apoc 16.19;

6	Rãsplãtiti-i cum v-a rãsplãtit ea, si întoarceti-i de douã oricât faptele ei. Turnati-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!”
	Ps 137.8;Ier 50.15-19;Ier 51.24-49;2Tim 4.14;Apoc 13.10;Apoc 14.10;Apoc 16.19;

7	Pe cât s-a slãvit pe sine însãsi, si s-a desfãtat în risipã, pe atât dati-i chin si tânguire! Pentru cã zice în inima ei: “Sed ca împãrãteasã, nu sunt vãduvã, si nu voi sti ce este tânguirea!”
	Ezec 28.2;Isa 47.7-8;Þef 2.15;

8	Tocmai pentru aceea, într-o singurã zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea si foametea. Si va fi arsã de tot în foc, pentru cã Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.
	Isa 47.9;Apoc 18.10;Apoc 17.16;Ier 50.34;Apoc 11.17;

9	Si împãratii pãmântului, care au curvit si s-au dezmierdat în risipã cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge si o vor boci.
	Ezec 26.16-17;Apoc 17.2;Apoc 18.3;Ier 50.46;Apoc 18.18;Apoc 19.3;

10	Ei vor sta departe, de fricã sã nu cadã în chinul ei, si vor zice: “Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipã ti-a venit judecata!” -
	Isa 21.9;Apoc 14.8;Apoc 18.17.19;

11	Negustorii pãmântului o plâng si o jelesc, pentru cã nimeni nu le mai cumpãrã marfa:
	Ezec 27.27-36;Apoc 18.3;

12	marfã de aur, de argint, de pietre scumpe, de mãrgãritare, de in subtire, de purpurã, de mãtase si de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildes, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramã, de fier si de marmurã;
	Apoc 17.4;

13	nici scortisoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tãmâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici fãina bunã de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici cãrutele, nici robii, nici sufletele oamenilor.
	Ezec 27.13;

14	Si roadele atât de dorite sufletului tãu s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strãlucite, sunt pierdute pentru tine, si nu le vei mai gãsi.

15	Cei ce fac negot cu aceste lucruri, care s-au îmbogãtit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui,
	Apoc 18.3.11;

16	si vor zice: “Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrãcatã cu in foarte subtire, cu purpurã si cu stacojiu, care era împodobitã cu aur, cu pietre scumpe si cu mãrgãritare!
	Apoc 17.4;

17	Atâtea bogãtii într-un ceas s-au prãpãdit!” – Si toti cârmacii, toti cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, si toti cei ce câstigã din mare, stãteau departe;
	Apoc 18.10;Isa 23.14;Ezec 27.29;

18	si, când au vãzut fumul arderii ei, strigau: “Care cetate era ca cetatea cea mare?”
	Ezec 27.30-31;Apoc 18.9;Apoc 13.4;

19	Si îsi aruncau tãrânã în cap, plângeau, se tânguiau, tipau si ziceau: “Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cãrei belsug de scumpeturi a îmbogãtit pe toti cei ce aveau corãbii pe mare, într-o clipã a fost prefãcutã într-un pustiu!”
	Ios 7.6;1Sam 4.12;Iov 2.12;Ezec 27.30;Apoc 18.8;

20	“Bucurã-te de ea, cerule! Bucurati-vã si voi, sfintilor, apostolilor si proorocilor! Pentru cã Dumnezeu v-a fãcut dreptate, si a judecat-o.”
	Isa 44.23;Isa 49.13;Ier 51.48;Luc 11.49-50;Apoc 19.2;

21	Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatrã ca o mare piatrã de moarã, a aruncat-o în mare, si a zis: “Cu asa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, si nu va mai fi gãsit!
	Ier 51.64;Apoc 12.8;Apoc 16.20;

22	Si nu se va mai auzi în tine nici sunet de alãute, nici cântece din instrumente, nici cântãtori din fluiere, nici cântãtori din trâmbite; nu se va mai gãsi la tine nici un mester în vreun mestesug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii.
	Isa 24.8;Ier 7.34.16.9;Ier 25.10;Ezec 26.13;

23	Lumina lãmpii nu va mai lumina în tine, si nu se va mai auzi în tine glasul mirelui si al miresei, – pentru cã negustorii tãi erau mai marii pãmântului, pentru cã toate neamurile au fost amãgite de vrãjitoria ta,
	Ier 25.10;Ier 7.34;Ier 16.9;Ier 25.10;Ier 33.11;Isa 23.8;2Imp 9.22;Naum 3.4;Apoc 17.2-5;

1	Apoi unul din cei sapte îngeri, care tineau cele sapte potire, a venit de a vorbit cu mine, si mi-a zis: “Vino sã-ti arãt judecata curvei celei mari, care stã pe ape mari.
	Apoc 21-9;Apoc 16.19;Apoc 18.16-19;Naum 3.4;Apoc 19.2;Ier 51.13;Apoc 17.15;

2	Cu ea au curvit împãratii pãmântului; si locuitorii pãmântului s-au îmbãtat de vinul curviei ei!”
	Apoc 18.3;Ier 51.7;Apoc 14.8;Apoc 18.3;

3	Si m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Si am vãzut o femeie, sezând pe o fiarã de culoare stacojie, plinã cu nume de hulã, si avea sapte capete si zece coarne.
	Apoc 12.6-14;Apoc 12.3;Apoc 13.1;Apoc 17.9;Apoc ;Apoc 17.12;

4	Femeia aceasta era îmbrãcatã cu purpurã si stacojiu; era împodobitã cu aur, cu pietre scumpe si cu mãrgãritare. Tinea în mânã un potir de aur, plin de spurcãciuni si de necurãtiile curviei ei.
	Apoc 18.12-16;Dan 11.38;Ier 51.7;Apoc 18.6;Apoc 14.8;

5	Pe frunte purta scris un nume, o tainã: “Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcãciunilor pãmântului.”
	2Tes 2.7;Apoc 11.8;Apoc 14.8;Apoc 16.10;Apoc 18.2-21;Apoc 18.9;Apoc 19.2;

6	Si am vãzut pe femeia aceasta, îmbãtatã de sângele sfintilor si de sângele mucenicilor lui Isus. Când am vãzut-o, m-am mirat minune mare.
	Apoc 18.24;Apoc 13.15;Apoc 16.6;Apoc 6.9-10;Apoc 12.11;

7	Si îngerul mi-a zis: “De ce te miri?” Îti voi spune taina acestei femei si a fiarei care o poartã, si care are cele sapte capete si cele zece coarne.

8	Fiara, pe care ai vãzut-o, era, si nu mai este. Ea are sã se ridice din Adânc, si are sã se ducã la pierzare. Si locuitorii pãmântului, ale cãror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vietii, se vor mira când vor vedea cã fiara era, nu mai este, si va veni. -
	Apoc 11.7;Apoc 13.1;Apoc 13.10;Apoc 17.11;Apoc 13.3;Apoc 13.8;

9	Aici este mintea plinã de întelepciune. – Cele sapte capete sunt sapte munti, pe care stã femeia.
	Apoc 13.18;Apoc 13.1;

10	Sunt si sapte împãrati: cinci au cãzut, unul este, celãlalt n-a venit încã, si când va veni, el va rãmâne putinã vreme.

11	Si fiara, care era, si nu mai este, ea însãsi este al optulea împãrat: este din numãrul celor sapte, si merge la pierzare.
	Apoc 17.8;

12	Cele zece coarne, pe care le-ai vãzut, sunt zece împãrati, care n-au primit încã împãrãtia, ci vor primi putere împãrãteascã timp de un ceas împreunã cu fiara.
	Dan 7.20;Zah 1.18-21;Apoc 13.1;

13	Toti au acelasi gând, si dau fiarei puterea si stãpânirea lor.

14	Ei se vor rãzboi cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru cã El este Domnul domnilor si Împãratul împãratilor. Si cei chemati, alesi si credinciosi, care sunt cu El, de asemenea îi vor birui.
	Apoc 16.14;Apoc 19.19;Deut 10.17;1Tim 6.15;Apoc 19.16;Ier 50.44-45;Apoc 14.4;

15	Apoi mi-a zis: “Apele, pe care le-ai vãzut, pe care stã curva, sunt noroade, gloate, neamuri si limbi.
	Isa 8.7;Apoc 17.1;Apoc 13.7;

16	Cele zece coarne, pe care le-ai vãzut, si fiara, vor urî pe curvã, o vor pustii, si o vor lãsa goalã. Carnea i-o vor mânca, si o vor arde cu foc.
	Ier 50.41-42;Apoc 16.12;Ezec 16.37-44;Apoc 18.16;Apoc 18.8;

17	Cãci Dumnezeu le-a pus în inimã sã-I aducã la îndeplinire planul Lui: sã se învoiascã pe deplin si sã dea fiarei stãpânirea lor împãrãteascã, pânã se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu.
	2Tes 2.11;Apoc 10.7;

1	Si am auzit un glas tare, care venea din Templu, si care zicea celor sapte îngeri: “Duceti-vã, si vãrsati pe pãmânt cele sapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!”
	Apoc 15.1;Apoc 14.10;Apoc 15.7;

2	Cel dintâi s-a dus si a vãrsat potirul lui pe pãmânt. Si o ranã rea si dureroasã a lovit pe oamenii, care aveau semnul fiarei si care se închinau icoanei ei.
	Apoc 8.7;Exod 9.9-11;Apoc 13.16-17;Apoc 13.14;

3	Al doilea a vãrsat potirul lui în mare. Si marea s-a fãcut sânge, ca sângele unui om mort. Si a murit orice fãpturã vie, chiar si tot ce era în mare.
	Apoc 8.8;Exod 7.17-20;Apoc 8.9;

4	Al treilea a vãrsat potirul lui în râuri si în izvoarele apelor. Si apele s-au fãcut sânge.
	Apoc 8.10;Exod 7.20;

5	Si am auzit pe îngerul apelor zicând: “Drept esti Tu, Doamne, care esti si care erai! Tu esti Sfânt, pentru cã ai judecat în felul acesta.
	Apoc 15.3;Apoc 1.4-8;Apoc 4.8;Apoc 11.17;

6	Fiindcã acestia au vãrsat sângele sfintilor si al proorocilor, le-ai dat si Tu sã bea sânge. Si sunt vrednici.”
	Mat 23.34-35;Apoc 13.15;Apoc 11.18;Apoc 18.20;Isa 49.26;

7	Si am auzit altarul zicând: “Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevãrate si drepte sunt judecãtile Tale!”
	Apoc 15.3;Apoc 13.10;Apoc 14.10;Apoc 19.2;

8	Al patrulea a vãrsat potirul lui peste soare. Si soarelui i s-a dat sã dogoreascã pe oameni cu focul lui.
	Apoc 8.12;Apoc 9.17-18;Apoc 14.18;

9	Si oamenii au fost dogoriti de o arsitã mare, si au hulit Numele Dumnezeului care are stãpânire peste aceste urgii, si nu s-au pocãit ca sã-I dea slavã.
	Apoc 16.11.21;Dan 5.22-23;Apoc 9.20;Apoc 11.13;Apoc 14.7;

10	Al cincilea a vãrsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Si împãrãtia fiarei a fost acoperitã de întuneric. Oamenii îsi muscau limbile de durere.
	Apoc 13.2;Apoc 9.2;Apoc 11.10;

11	Si au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor si din pricina rãnilor lor rele, si nu s-au pocãit de faptele lor.
	Apoc 16.9.21;Apoc 16.2;Apoc 16.9;

12	Al saselea a vãrsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Si apa lui a secat, ca sã fie pregãtitã calea împãratilor, care au sã vinã din Rãsãrit.
	Apoc 9.14;Ier 50.38;Ier 51.36;Isa 41.2-25;

13	Apoi am vãzut iesind din gura balaurului, si din gura fiarei, si din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semãnau cu niste broaste.
	1Ioan 4.1-3;Apoc 12.3-9;Apoc 19.20;Apoc 20.10;

14	Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, si care se duc la împãratii pãmântului întreg, ca sã-i strângã pentru rãzboiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. -
	1Tim 4.1;Iac 3.15;2Tes 2.9;Apoc 13.13-14;Apoc 19.20;Luc 2.1;Apoc 17.14;Apoc 19.19;Apoc 20.8;

15	“Iatã, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheazã si îsi pãzeste hainele, ca sã nu umble gol si sã i se vadã rusinea!” -
	Mat 24.43;1Tes 5.2;2Pet 3.10;Apoc 3.3;2Cor 5.3;Apoc 3.4-18;

16	Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieste se cheamã Armaghedon.
	Apoc 19.19;

17	Al saptelea a vãrsat potirul lui în vãzduh. Si din Templu, din scaunul de domnie, a iesit un glas tare, care zicea: “S-a isprãvit!”
	Apoc 21.6;

18	Si au urmat fulgere, glasuri, tunete, si s-a fãcut un mare cutremur de pãmânt, asa de tare, cum, de când este omul pe pãmânt, n-a fost un cutremur asa de mare.
	Apoc 4.5;Apoc 8.5;Apoc 11.19;Apoc 11.13;Dan 12.1;

19	Cetatea cea mare a fost împãrtitã în trei pãrti, si cetãtile Neamurilor s-au prãbusit. Si Dumnezeu Si-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca sã-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.
	Apoc 14.8;Apoc 17.18;Apoc 18.5;Isa 51.17-22;Ier 25.15-16;Apoc 14.10;

20	Toate ostroavele au fugit, si muntii nu s-au mai gãsit.
	Apoc 6.14;

1	Apoi am vãzut în cer un alt semn mare si minunat: sapte îngeri, care aveau sapte urgii, cele din urmã, cãci cu ele s-a isprãvit mânia lui Dumnezeu.
	Apoc 12.1-3;Apoc 16.1;Apoc 21.9;Apoc 14.10;

2	Si am vãzut ca o mare de sticlã amestecatã cu foc; si pe marea de sticlã, cu alãutele lui Dumnezeu în mânã, stãteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, si ai numãrului numelui ei.
	Apoc 4.6;Apoc 21.18;Mat 3.11;Apoc 13.15-17;Apoc 5.8;Apoc 14.2;

3	Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, si cântarea Mielului. Si ziceau: “Mari si minunate sunt lucrãrile tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte si adevãrate sunt cãile Tale, Împãrate al Neamurilor!
	Exod 15.1;Deut 31.30;Apoc 14.3;Deut 32.4;Ps 111.2;Ps 139.14;Ps 145.17;Osea 14.9;Apoc 16.7;

4	Cine nu se va teme, Doamne, si cine nu va slãvi Numele Tãu? Cãci numai Tu esti Sfânt, si toate Neamurile vor veni si se vor închina înaintea Ta, pentru cã judecãtile Tale au fost arãtate!”
	Exod 15.14-16;Ier 10.7;Isa 66.23;

5	Dupã aceea, am vãzut deschizându-se în cer Templul cortului mãrturiei.
	Num 1.50;Apoc 11.19;

6	Si din Templu au iesit cei sapte îngeri, care tineau cele sapte urgii. Erau îmbrãcati în in curat, strãlucitor, si erau încinsi împrejurul pieptului cu brâie de aur.
	Apoc 15.1;Exod 28.6-8;Ezec 44.17-18;Apoc 1.13;

7	Si una din cele patru fãpturi vii a dat celor sapte îngeri sapte potire de aur, pline de mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor.
	Apoc 4.6;1Tes 1.9;Apoc 4.9;Apoc 10.6;

1	Apoi m-am uitat, si iatã cã Mielul stãtea pe muntele Sionului; si împreunã cu El stãteau o sutã patruzeci si patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Sãu si Numele Tatãlui Sãu.
	Apoc 5.6;Apoc 7.4;Apoc 7.3;Apoc 13.16;

2	Si am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; si glasul, pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântã cu alãuta, si cântau din alãutele lor.
	Apoc 1.15;Apoc 19.6;Apoc 5.8;Apoc 5.9;Apoc 15.3;

3	Cântau o cântare nouã înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru fãpturi vii si înaintea bãtrânilor. Si nimeni nu putea sã învete cântarea, afarã de cei o sutã patruzeci si patru de mii, care fuseserã rãscumpãrati de pe pãmânt.
	Apoc 14.1;

4	Ei nu s-au întinat cu femei, cãci sunt verguri si urmeazã pe Miel oriunde merge El. Au fost rãscumpãrati dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu si pentru Miel.
	2Cor 11.2;Apoc 3.4;Apoc 7.15-17;Apoc 17.14;Apoc 5.9;Iac 1.18;

5	Si în gura lor nu s-a gãsit minciunã, cãci sunt fãrã vinã înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
	Ps 32.2;Þef 3.13;Efes 5.26;Iuda 24;

6	Si am vãzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vesnicã, pentru ca s-o vesteascã locuitorilor pãmântului, oricãrui neam, oricãrei semintii, oricãrei limbi si ori cãrui norod.
	Apoc 8.13;Efes 3.3-11;Tit 1.2;Apoc 13.7;

7	El zicea cu glas tare: “Temeti-vã de Dumnezeu, si dati-I slavã, cãci a venit ceasul judecãtii Lui; si închinati-vã Celui ce a fãcut cerul si pãmântul, marea si izvoarele apelor!”
	Apoc 1.18;Apoc 15.4;Neem 9.6;Ps 33.6;Ps 124.8;Ps 146.5-6;Fapt 14.15;Fapt 17.24;

8	Apoi a urmat un alt înger, al doilea, si a zis: “A cãzut, a cãzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adãpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”
	Isa 21.9;Ier 51.8;Apoc 18.2;Ier 51.7;Apoc 11.8;Apoc 16.19;Apoc 17.2-5;Apoc 18.3-12;Apoc 19.2;

9	Apoi a urmat un alt înger, al treilea, si a zis cu glas tare: “Dacã se închinã cineva fiarei si icoanei ei, si primeste semnul ei pe frunte sau pe mânã,
	Apoc 13.14-16;

10	va bea si el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; si va fi chinuit în foc si în pucioasã, înaintea sfintilor îngeri si înaintea Mielului.
	Ps 75.8;Isa 51.17;Ier 25.15;Apoc 18.6;Apoc 16.19;Apoc 20.10;Apoc ;Apoc 19.20;

11	Si fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihnã cei ce se închinã fiarei si icoanei ei, si oricine primeste semnul numelui ei!
	Isa 34.10;Apoc 19.3;

12	Aici este rãbdarea sfintilor, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.
	Apoc 13.10;Apoc 12.17;

13	Si am auzit un glas din cer, care zicea: “Scrie: Ferice de acum încolo de mortii, care mor în Domnul!” – “Da”, zice Duhul; “ei se vor odihni de ostenelile lor, cãci faptele lor îi urmeazã!”
	Ecl 4.1-2;Apoc 20.6;1Cor 15.18;1Tes 4.16;2Tes 1.7;Evr 4.9-10;Apoc 6.11;

14	Apoi m-am uitat, si iatã un nor alb; si pe nor sedea cineva care semãna cu un fiu al omului; pe cap avea o cununã de aur; iar în mânã, o secere ascutitã.
	Ezec 1.26;Dan 7.13;Apoc 1.13;Apoc 6.2;

15	Si un alt înger a iesit din Templu, si striga cu glas tare Celui ce sedea pe nor: “Pune secera Ta si secerã: pentru cã a venit ceasul sã seceri, si secerisul pãmântului este copt.”
	Apoc 16.17;Ioel 3.13;Mat 13.39;Ier 51.33;Apoc 13.12;

16	Atunci Cel ce sedea pe nor, Si-a aruncat secera pe pãmânt. Si pãmântul a fost secerat.

17	Si din Templul, care este în cer, a iesit un alt înger, care avea si el un cosor ascutit.

18	Si un alt înger, care avea stãpânire asupra focului, a iesit din altar, si a strigat cu glas tare cãtre cel ce avea cosorul cel ascutit: “Pune cosorul tãu cel ascutit, si culege strugurii viei pãmântului, cãci strugurii ei sunt copti.”
	Apoc 16.8;Ioel 3.13;

19	Si îngerul si-a aruncat cosorul pe pãmânt, a cules via pãmântului, si a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
	Apoc 19.15;