Apocalipsa 21
| 1 | Apoi am vãzut un cer nou si un pãmânt nou; pentru cã cerul dintâi si pãmântul dintâi pieriserã, si marea nu mai era. |
| 2 | Si eu am vãzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântã, noul Ierusalim, gãtitã ca o mireasã împodobitã pentru bãrbatul ei. |
| 3 | Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie, si zicea: “Iatã cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu însusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. |
| 4 | El va sterge orice lacrimã din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici tipãt, nici durere, pentru cã lucrurile dintâi au trecut.” |
| 5 | Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: “Iatã, Eu fac toate lucrurile noi.” Si a adãugat: “Scrie, fiindcã aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevãrate.” |
| 6 | Apoi mi-a zis: “S-a isprãvit! Eu sunt Alfa si Omega, Începutul si Sfârsitul. Celui ce îi este sete, îi voi da sã bea fãrã platã din izvorul apei vietii. |
| 7 | Cel ce va birui, va mosteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu. |
| 8 | Dar cât despre fricosi, necredinciosi, scârbosi, ucigasi, curvari, vrãjitori, închinãtorii la idoli, si toti mincinosii, partea lor este în iazul, care arde cu foc si cu pucioasã, adicã moartea a doua.” |
| 9 | Apoi unul din cei sapte îngeri, care tineau cele sapte potire, pline cu cele din urmã sapte urgii, a venit si a vorbit cu mine, si mi-a zis: “Vino sã-ti arãt mireasa, nevasta Mielului!” |
| 10 | Si m-a dus, în Duhul, pe un munte mare si înalt. Si mi-a arãtat cetatea sfântã, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, |
| 11 | având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatrã prea scumpã, ca o piatrã de iaspis, strãvezie ca cristalul. |
| 12 | Era înconjuratã cu un zid mare si înalt. Avea douãsprezece porti, si la porti, doisprezece îngeri. Si pe ele erau scrise niste nume: numele celor douãsprezece semintii ale fiilor lui Israel. |
| 13 | Spre rãsãrit erau trei porti; spre miazãnoapte, trei porti; spre miazãzi, trei porti; si spre apus trei porti. |
| 14 | Zidul cetãtii avea douãsprezece temelii, si pe ele erau cele douãsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. |
| 15 | Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca mãsurãtoare o trestie de aur, ca sã mãsoare cetatea, portile si zidul ei. |
| 16 | Cetatea era în patru colturi, si lungimea ei era cât lãrgimea. A mãsurat cetatea cu trestia, si a gãsit aproape douãsprezece mii de prãjini. Lungimea, lãrgimea si înãltimea erau deopotrivã. |
| 17 | I-a mãsurat si zidul, si-a gãsit o sutã patruzeci si patru de coti, dupã mãsura oamenilor, cãci cu mãsura aceasta mãsura îngerul. |
| 18 | Zidul era zidit de iaspis, si cetatea era de aur curat, ca sticla curatã. |
| 19 | Temeliile zidului cetãtii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smarald; |
| 20 | a cincea de sardonix: a sasea, de sardiu; a saptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douãsprezecea, de ametist. |
| 21 | Cele douãsprezece porti erau douãsprezece mãrgãritare. Fiecare poartã era dintr-un singur mãrgãritar. Ulita cetãtii era de aur curat, ca sticla strãvezie. |
| 22 | În cetate n-am vãzut nici un Templu; pentru cã Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca si Mielul, sunt Templul ei. |
| 23 | Cetatea n-are trebuintã nici de soare, nici de lunã, ca s-o lumineze; cãci o lumineazã slava lui Dumnezeu, si fãclia ei este Mielul. |
| 24 | Neamurile vor umbla în lumina ei, si împãratii pãmântului îsi vor aduce slava si cinstea lor în ea. |
| 25 | Portile ei nu se vor închide ziua, fiindcã în ea nu va mai fi noapte. |
| 26 | În ea vor aduce slava si cinstea Neamurilor. |
| 27 | Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trãieste în spurcãciune si în minciunã; ci numai cei scrisi în cartea vietii Mielului. |
